Ioanadeea's Blog

Enjoy…

Torticolis – gat intepenit (I) 23 Octombrie 2010

Filed under: Afectiuni neurologice,Afectiuni ortopedice — ioanadeea @ 10:41 pm
Tags: , , ,

Torticolisul sau gitul intepenit reprezinta o conditie in care capul este flexat lateral spre dreapta sau stinga, iar barbia este indreptata spre partea contralaterala – extensie cervicala.

Torticolisul muscular congenital are o etiologie neclara. Trauma la nastere si malpozitia intrauterina sunt de asemeni considerate a determina leziuni la nivelul muschiului sternocleidomastoidian la git. Rezultatul este o scurtare sau contractie excesiva a muschiului, cu limitarea miscarii de rotatie si aplecare laterala. Capul este tipic indreptat lateral spre muschiul afectat si rotat spre zona opusa.

Incidenta raportata a torticolisului congenital este de 2%. Uneori se poate evidentia o masa palpabila musculara, care apare la virsta de 2-4 saptamini, dispare gradat sau determina fibroza muschiului. De obicei dispare la virsta de 5-8 luni de viata.
Afectiunea este tratata initial prin terapie fizica, cu intinderi pentru a corecta redoarea, pentru a recistiga echilibrul muscular, pentru a stimula simetria.
Se poate folosi un guler special. 5-10% dintre cazuri necesita interventie chirurgicala.

Alte cauze mai putin intilnite precum sunt tumorile, infectiile, problemele oftalmologice necesita excludere. In general daca torticolisul nu este corectat apare asimetria faciala. Pozitia capului trebuie corectata inainte de adolescenta. Tratarea copiilor dovedeste cele mai bune rezultate. Torticolisul congenital se dezvolta la copii, dar poate fi diagnosticat la virste adulte.

Torticolisul cistigat apare la persoane sanatoase anterior. Trauma gitului poate determina subluxatie rotatorie atlantoaxiala, in care cele doua vertebre de la baza capului aluneca, destabilizind ligamentele. Conditia este tratata prin tractiune pentru a reduce subluxatia, urmata de tijare sau ghipsaj pina la vindecarea leziunilor ligamentare. Tumorile bazei craniului pot compresa nervii gitului si determina torticolis. Aceste probleme trebuiesc tratate chirurgical.

Infectiile faringelui posterior pot irita nervii muschilor gitului si determina torticolis, aceste infectii pot fi tratate cu antibiotice daca nu sunt severe, dar pot necesita debridare chirurgicala. Infectiile urechii si inlaturarea chirurgicala a amigdalelor pot determina sindromul Grisel, o subluxare a articulatiilor cervicale superioare prin laxitatea inflamatorie a ligamentelor cauzata de infectie. Folosirea unor droguri precum antipsihoticele pot cauza torticolis.

Terapia medicala implica tratament conservator. Fibroza sternocleidomastodiana se remite spontan la majoritatea pacientilor. Psihoterapia poate fi recomandata, totusi nu exista evidente ca aceasta ar modifica evolutia conditiei.
Toxina botulinica de tip A este injectata in muschiul sternocleidomastodian pentru tratarea torticolisului congenital. 5% dintre pacienti sunt tratati chirurgical prin eliberarea muschiului sau denervare.

Patogenie si cauze
Patofiziologia torticolisului spasmodic este necunoscuta. Este considerata de natura neurochimica si nu rezulta prin modificari neurodegenerative structurale. Desi nu sunt prezente leziuni in ganglionul bazal studiile arata o tulburare functionala in controlul globus pallidus, mai ale in substanta nigra. Studiile presupun o hiperactivare a zonelor corticale prin inhibitia redusa a pallidusului. S-a sugerat si un dezechilibru al neurotransmitatorilor cum este dopamina, acetilcolina si acidul gammaaminobutiric. Acestia sunt secretati din ganglionii bazali si migreaza la grupele musculare ale gitului. O crestere a neurotransmitatorilor determina spasme care apar la git.

Torticolisul congenital este considerat a fi cauzat de trauma locala a tesuturilor moi ale gitului inainte sau in timpul nasterii. Explicatiile cele mai comune cuprind trauma la nastere cu hematom rezultant si contractura musculara. Acesti copii sufera aplicare de forceps. Fibroza muschiului se poate datora ocluziei venoase si presiunii pe git in canalul de nastere sau datorita sindromului de compartiment perinatal. O alta ipoteza include malpozitia in utero rezultind sindrom perinatal sau intrauterin de compartiment. Pina la 20% dintre copiii cu torticolis congenital au displazie congenitala a coapsei.

Semne si simptome
Debutul torticolisului idiopatic apare cind pacientii au virsta de 30-50 de ani. Debutul distoniei cervicale traumatice apare la citeva zile de la forma acuta si la 3-12 luni de la leziune pentru forma tardiva. Debutul in copilarie sugereaza forma congenitala.

Torticolisul spasmodic
Reprezinta o tulburare neurologica cronica care determina intepenirea involuntara a gitului la dreapta, stinga, superior sau inferior. Conditia este cunoscuta si drept distonia cervicala. Muschii agonisti si antagonisti se contracta simultan in timpul miscarilor distonice. Cauza bolii este predominant idiopatica, un numar redus de pacienti dezvolta tulburarea drept rezultat al altor boli. Cei mai multi pacienti care experimenteaza pentru prima data simptome la virsta de 50 de ani. Tratamentul folosit pentru torticolisul spasmodic este injectarea de toxina botulinica tip A.
Simptomele initiale ale torticolisului spasmodic sunt usoare. Capul se poate intepeni involuntar intro anumita pozitie sau exprima miscari smucite. In timp spasmele voluntare ale muschilor gitului vor creste ca frecventa si severitate pina ating un platou. Simptomele se pot agrava in timp ce pacientul merge sau in timpul perioadelor de stress crescut. Alte simptome cuprind hipertrofie musculara, durere de git, tremor.

Torticolisul spasmodic este o forma de distonie locala, o tulburare descrisa prin contractii musculare sustinute determinind miscari repetitive si de rasucire si posturi anormale a unei singure regiuni a corpului. Tulburarea este clasificata dupa debutul initial daca pacientul este diagnosticat inainte de 27 de ani sau tardiva. Cauzele sunt clasificate ca fiind idiopatice sau secundare.

Torticolisul primar este definit ca avind nici o alta anomalie decit miscarile distonice si tremor ocazional al gitului. Acest tip de torticolis spasmodic este de obicei mostenit.

Torticolis secundar
Cand alte boli conduc la torticolis acesta este denumit secundar.
Aceste conditii cuprind urmatoarele:
-leziunile perinatale cerebrale, boala cerebrovasculara
-cauze medicamentoase, tumorile sistemului nervos central
-trauma periferica sau centrala, encefalopatiile infectioase sau postinfectioase
-toxice, metabolice, sindroame paraneoplazice, mielinoliza centrala pontina.

Pozitiile capului
Pentru a clasifica torticolisul spasmodic se poate nota pozitia capului.
Torticolisul este rotatia orizontala a capului si foloseste muschiul splenius si sternocleidomastodian. Aceasta este versiunea “barbie la umar”.
Laterocolis este miscarea capului pe lateral. Aceasta este versiunea “ureche la umar”. Implica mai multi muschi: sternocleidomastodian, splenius, scalen, levatorul scapulei si paravertebralii.
Flexia gitului (anterior) este anterocolisul. Este versiunea barbie la piept si este cea mai dificila. Miscarea foloseste sternocleidomastodienii laterali, scalenii, complexul submental.
Retrocolisul este extensia capului si foloseste muschii spleniu bilateral, trapezoidul, paravertebralii. Este versiunea “barbia in aer”. Multi pacienti experimenteaza combinatii ale acestor versiuni.

In forma congenitala primul semn poate fi largirea ferma nedureroasa a muschiului sternocleidomastoidian vizibila la nastere. Aceasta masa, care este localizata linga insertia muschiului se largeste la 6 saptamini de viata si scade apoi in dimensiuni. Pina la virsta de 4-6 luni masa este de obicei absenta, iar singura observatie clinica este contractura muschiului sternocleidomastodian si pozitia de torticolis.
Factorii psihologici de depresie si anxietate pot juca un rol de asemeni.

Torticolis posttraumatic
Este clasificat in doua subtipuri: cu debut acut-la citeva zile de la trauma si tardiv la 12 luni. Caracteristicele torticolisului acut posttraumatic cuprind durere locala imediat dupa trauma: contuzie sau leziuni de accelerare-decelerare, urmata la citeva zile de limitarea marcata a miscarilor gitului si o pozitie anormala a capului, elevarea umarului si hipertrofia trapexului. Doua caracteristici diferentiaza forma acuta de cea tardiva posttraumatica: simptomele nu cresc in intensitate la effort si nu exista raspuns la trucul senzorial.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s