Epicondilita laterala (cotul tenismenului) si epicondilita mediala (cotul jucatorului de golf)

Cotul este o articulaţie formată de trei oase lungi, care se îmbină în porţiunea mijlocie a braţului. Osul braţului (humerus) întâlneşte osul din zona internă a antebraţului (ulna) şi pe cel din zona externa (radiusul) pentru a forma o articulaţie asemănătoare unei balamale.
Din articulaţia cotului se pot realiza mişcări de flexie, precum şi rotaţie internă şi externă. Muşchiul biceps este principalul muşchi care realizează flexia antebraţului pe braţ, iar tricepsul extensia.
Porţiunea osoasă externă de la nivelul cotului este reprezentată de epicondilul lateral, parte a osului humerus. Inflamarea tendoanelor care se inseră la acest nivel cauzează boala numită epicondilita laterală sau cotul tensimenului.
În mod asemănător, porţiunea internă a cotului este reprezentată de o proeminenţă osoasă numită epicondilul medial. Inflamarea tendoanelor de la acest nivel cauzează epicondilita medială sau cotul jucătorului de golf.

Tendinita reprezintă iritaţia şi inflamarea tendonului. Apare ca o consecinţă a unui traumatism, a unei suprasolicitări sau odată cu vârsta, pe măsură ce tendonul îşi pierde elasticitatea. Orice activitate care implică mişcări prelungite, repetitive ale musculaturii antebraţului pot cauza tendinita cotului. Poate să apară şi în cadrul unor boli sistemice, precum artrita reumatoidă sau diabetul zaharat. Cele mai frecvente simptome sunt sensibilitatea locală si durerea, care se accentuează odată cu mişcarea cotului.

Cei care practică sporturi cu racheta sunt predispuşi la o lezare a tendoanelor din partea externă a cotului, situaţie cunoscută drept cotul jucătorului de tenis.
Cotul tenismenului e caracterizat de inflamaţie şi durere la nivelul zonei superioare a antebraţului, pe exterior, în vecinătatea cotului. Situaţia e cauzată de rotirea repetitivă a mâinii sau a antebraţului, generând ruptura parţială a fibrelor tendonului. Amplitudinea de mişcare a cotului este păstrată, articulaţia în sine nefiind afectată, iar durerea se accentuează spre sfârşitul zilei.
Examinarea radiologică indică de obicei relaţii normale, dar uneori pot să apară depozite de calciu la nivelul tendonului daca boala a avut o evoluţie mai lungă.
Tratamentul presupune aplicare de gheaţă, repausul segmentului afectat şi medicaţie antiinflamatoare, precum aspirină sau alte antiinflamatoare nesteroidiene: diclofenac, ibuprofen.
Bandajul compresiv (strap) sau o orteză pot fi utile.
Injecţiile locale cu cortizon sunt indicate în tratamentul durerii persistente. În cazurile severe se realizează repararea ortopedică (chirurgicală).

Cei care practică golful sunt predispuşi să se accidenteze la nivelul tendoanelor din partea internă a cotului, vorbind astfel de cotul jucatorului de golf. Alte cauze frecvente ale tendinitei cotului sunt grădinăritul sau suprasolicitarea încheieturii mâinii.
Cotul jucătorului de golf prezintă aceleaşi caracteristici descrise mai sus, la cotul tenismenului, excepţie făcând localizarea durerii, la nivelul porţiunii interne a cotului.