Ioanadeea's Blog

Enjoy…

Calusarea sau repararea osoasa 4 Iulie 2013

Pentru ca o fractură să se vindece, osul nou trebuie să se formeze şi să se remodeleze.
Unul dintre procesele ce sunt dependente de remodelarea osului este mecanismul de reparare osoasă ce se produce după fracturi.

huesoi_copy

FRACTURILE OSOASE

Fracturile apar când asupra osului se exercită o forţă mai mare decât rezistenţa osului. Aceasta se poate întâmpla brusc, ca rezultat al aplicării unei forţe întâmplătoare, sau după ani de zile de stres exercitat continuu asupra unui os.
Oasele sunt susceptibile la fracturi în special la vârste mai înaintate, atunci când se produce scăderea densităţii osoase.

Refacerea continuitatii osoase include patru etape, in continua evolutie:
– stadiul inflamator,
– stadiul calusului fibrocartilaginos,
– stadiul calusului dur (calus osos primitiv),
– faza finala a procesului de vindecare a fracturii (remodelarea osoasa). Aceasta etapa dureaza de la cateva luni la cativa ani, realizandu-se sub influenta factorilor mecanici. Recuperarea este decisiva in fracturi.

Formarea de cheaguri sanguine

O fractură osoasă provoacă ruperea vaselor de sânge din zonă (în principal acelea de la nivelul periostului, stratul protector ce înveleşte osul).
Deoarece aceste vase încep să sângereze, la locul fracturii se produce un cheag, ce duce la apariţia inflamaţiei caracteristice, ce însoţeşte de cele mai multe ori o fractură osoasă.
Rapid, celulele osoase deprivate de nutriţie încep să moară şi regiunea devine dureroasă.
Vasele de sânge de la locul fracturii se rup, provocând formarea unui cheag de sânge. Terminaţiile nervoase de la nivelul periostului sunt şi ele secţionate, ceea ce provoacă dureri intense.

La câteva zile după producerea leziunii, vasele de sânge şi celulele nediferenţiate din ţesuturile înconjurătoare invadează zona. 0 parte din aceste celule se dezvoltă formând fibroblaşti, ce produc o reţea de fibre de colagen, între fragmentele osoase. Alte celule formează condroblastele, ce secretă matricea cartilaginoasă.

Această zonă de ţesut de reparaţie dintre cele două capete este cunoscută sub numele de calus fibrocartilaginos.
Vasele de sânge şi celulele invadează locul fracturii. Celulele produc o reţea de fibre de colagen şi cartilaj, formând căluşul fibrocartilaginos.

Formarea de calus osos

Osteoblastele şi osteoclastele migrează către zona afectată multiplicându-se rapid în interiorul căluşului fibrocartilaginos.
Osteoblastele din interiorul căluşului secretă osteoid, trans-formându-lîn calus osos.
Acest calus osos este compus din două părţi: un calus extern, localizat în jurul părţii exterioare a fracturii şi un calus intern, situat între fragmentele osoase fracturate.

Osteoblastele şi osteoclastele se multiplică în interiorul căluşului fibros. Osteoblastele secretă o substanţă numită osteoid, ce se întăreşte, formând căluşul osos.
Formarea osului este completă, de obicei, după o perioadă de patru până la şase săptămâni de la producerea fracturii.

Odată ce s-a format osul nou, el va fi remodelat lent, pentru a forma osul compact şi cel spongios.
Vindecarea completă poate necesita până la câteva luni de zile, în funcţie de natura fracturii şi de funcţia specifică a membrului afectat – membrele ce susţin greutatea corpului se repară mai lent.

Recuperarea se realizeaza prin fizioterapie si gimnastica medicala

Scopul tratamentului este de a aseza capetele fracturate in acelasi ax, manevra numita reducerea fracturii, pentru a favoriza vindecarea ulterioara corecta.
Prin operatie se pune in evidenta fractura, iar capetele acesteia se reasaza si se fixeaza prin metode specifice, cu ajutorul unor tije, suruburi, placi etc., in functie de tipul si localizarea fracturii. Aceasta tehnica poarta numele de osteosinteza.
Dupa consolidarea fracturii, materialul metalic utilizat se poate indeparta. De cele mai multe ori, este necesara o perioada de recuperare prin fizioterapie si gimnastica medicala.

Exercitii, consum de vitamine si minerale, bai cu decoct de plante

Cateva sfaturi practice prin care putem grabi vindecarea unei fracturi tratata ortopedic (aparatul ghipsat).
Cu acordul specialistului ortoped, se vor face cat mai multe miscari cu partea de membru care nu a fost imobilizata in ghips. Aceste miscari impiedica atrofierea musculaturii si redoarea articulara, maresc afluxul de sange, grabind formarea calusului si scurtand perioada de recuperare ulterioara.

Se recomanda aportul de vitamine din complexul B si vitamina E, expunerea la soare pentru producerea vitaminei D, suplimentarea necesarului de calciu si magneziu, indispensabile producerii de substanta osoasa.
Se pot face bai partiale ale segmentului de membru care nu este imobilizat cu decoct de plante, precum radacina de tataneasa, care contin substante ce maresc viteza de formare a calusului.

Un studiu recent a aratat ca exercitiul fizic moderat, precum mersul, se asociaza unui numar mic de fracturi in menopauza.
Se recomanda evitarea bauturilor alcoolice si fumatul, deoarece implica risc crescut pentru dezvoltarea osteoporozei, crescand numarul fracturilor.

Tehnici de recuperare: kinetoterapia, balneoterapia, fizioterapia

Cea mai importanta etapa in tratamentul unei fracturi este recuperarea medicala.
Dupa saptamani sau luni de stat in ghips sau imobilizare post-operatorie, musculatura este atrofiata, articulatiile prezinta redoare, iar recastigarea capacitatii functionale a membrului accidentat devine o necesitate.
Specialistul face recomandarile terapeutice necesare perioadei de recuperare.

Kinetoterapia sau terapia prin miscare este esentiala si se executa sub indrumarea unui kinetoterapeut, scopul fiind redobandirea tonusului muscular si mobilitatii articulare, recapatarea coordonarii si preciziei miscarilor.

Balneoterapia este deosebit de utila in recuperarea post-fractura, anumite ape minerale, in special cele clorurosodice, sulfuroase si termale, accelereaza foarte mult procesele de refacere. Va recomandam statiunile Techirghiol, Baile Herculane, Baile Felix, Eforie Nord, Mangalia, Amara, Lacul Sarat.

Procedurile de fizioterapie (indicate in caz ca nu exista osteosinteza metalica), masajul, aplicatiile externe sau impachetarile pot fi extrem de benefice.

Pentru prevenirea fracturilor si intretinerea sistemului osos, specialistii recomanda o dieta echilibrata, care sa contina cantitatea necesara de calciu si vitamina D, practicarea exercitiului fizic (mersul, alergatul, ridicarea greutatilor mici) si activitatea zilnica adecvata.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s