Ioanadeea's Blog

Enjoy…

Paralizia de plex brahial la sugari 5 Octombrie 2012

Paralizia obstetricala de plex brahial (O.B.P.P) se refera la o afectiune a plexului brahial in timpul nasterii, descrisa ca paralizie Erb atunci cand afecteaza radacinile superioare C5-C6 sau C7, paralizie Klumpke cand atinge radacinile C8-T1 iar in contextul in care intregul plex este afectat este cunoscuta sub numele de paralizie totala.

Leziunile pot fi rupturi de teaca (edem si hemoragie), cu sau fara rupturi de fibre nervoase, rareori au loc smulgeri ale radacinilor nervoase.

Sunt descrise trei tipuri clinice:

1. Paralizia branhiala proximala (Erb) prin lezarea radacinilor nervoase C5-C6. Membrul superior afectat „atarna” inert dealungul trunchiului in extensie, adductie si rotatie interna. Copilul poate sa miste degetele si sa flecteze mana.

2. Paralizia brahiala distala prin lezarea radacinilor nervoase C7-T1: mana este paralizata, copilul poate face abductia bratului. Se insoteste uneori de sindrom Horner (ptozominoza, enoftalmie).

3. Paralizia brahiala totala care intereseaza membrul superior in totalitate.

Tratamentul este divizat intr-un tratament fizical kinetic si interventii chirurgicale.
Fiziokinetoterapia este de o importanta primordiala in recuperarea paraliziei obstetricale de plex brahial ducand la obtinerea unor rezultate pozitive daca este dozata corespunzator si daca este insotita de folosirea ortezelor.

Tratamentul realizat in perioda initiala (fizical-kinetic) este esential urmarindu-se ca prin intermediul acestuia sa se obtina recuperarea nervoasa si prevenirea atitudinilor vicioase.

Se atrage atentia parintilor ca este foarte important ca tratamentul fizical-kinetic este unul de lunga durata si trebuie realizat inca de la inceput.

Urmatoarele obiective sunt esentiale in realizarea programului de kinetoterapie:

1. Prevenirea redorilor articulare si a pozitiilor disfunctionale:
Se folosesc mobilizari pasive analitice si instruirea parintilor cu privire la modul de pozitionare a membrului superior paralizat in orteza si asupra regulilor ce trebuie respectate (mobilizari corecte, ritmice). Un aspect foarte important al programului de recuperare il constituie adaptarea ortezei la momentul recuperarii si la situatia anatomica a membrului paralizat.

2. Stimularea tonusului musculaturii paralizate se realizeaza prin tractiuni blande insotite de mobilizari pasive ale tuturor segmentelor membrului superior afectat. Acest obiectiv vizeaza in special muschii paralizati (deltoidul, bicepsul brahial, brahialul, brahioradialul, tricepsul brahial, rotatorii externi si supinatorii).
Un rol important il au si mobilizarile membrului superior controlateral (de parte opusa).

3. Pentru mentinerea tonusului musculaturii normale folosirea de exercitii analitice cu rezistenta, sub forma unor jocuri spontane (prindere minge).

4. Prevenirea fenomenelor vasculotrofice (edem) se realizeaza tot prin mobilizari pasive si in afara sedintelor de kinetoterapie, prin posturari antideclive mentinute cu ajutorul parintilor instruiti in prealabil.

5. Reeducarea musculaturii reinervate continua stimularea tonusului musculaturii paralizate, unul dintre obiectivele anterioare. Este unul dintre cele mai importante obiective, pentru ca este cel care obiectiveaza de fapt, o evolutie favorabila.

6. Pentru castigarea functionalitatii si abilitatii membrului superior, pe langa programul de recuperare aplicate, un rol important il au ergoterapeutii, care se pot axa, in special, pe reeducarea mainii.

Este de o importanta primordiala ca parintii sa inteleaga importanta folosirii ortezelor in procesul de recuperare.
De asemenea un aspect foarte important in cresterea eficientei tratamentului fizical kinetic consta in sustinerea morala a pacientului, asigurarea ca dispozitivul este folosit corespunzator.

Studii recente au arata ca tratamentul fizical-kinetic al OBPP a dat rezultate foarte bune, 34 din 35 din pacientii diagnosticati au obtinut rezultate foarte bune, chiar si la pacientii a caror biceps nu s-a recuperat pana la 6 luni.

Atunci cand tratamentul fizical-kinetic nu atinge obiectivele urmarite ca urmare a nerespectarii acestuia, prezentarii tarzii la medic de specialitate se obteaza pentru tratamentul chirurgical.
Cele mai indicate operatii sunt cele facute la 3-4 ani dar indicatia se poate extinde pana la 10 ani.
Rolul tratamentului chirurgical este de a reda pozitia normala a segmentului membrului superior apoi de a asigura recuperarea motorie corespunzatoare.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s