Frustrarile si barierele mintii

Frustrarea este emotia negativa care inseamna fie impiedicarea cuiva sa-si realizeze o dorinta, sa-si implineasca o nevoie, fie starea psihica ce rezulta din acest blocaj.
Blocajul este recunoscut de individ ca un obstacol si este trait ca atare. Persoana poate avea parte de bariere subiective si obiective, la care reactioneaza adaptativ sau nu. In cazul neadaptarii la situatie, intervine stresul.

Frustrarea pune in functiune mecanismele de aparare ale E-ului fiecaruia. Aparitia sentimentului frustrant activeaza automat mecanisme de aparare: activismul, altruismul, anticiparea, intelectualizarea, izolarea, refularea, sublimarea, umorul, refuzul realitatii, etc. Dintre toate, umorul si sublimarea sunt considerate cele mai „mature”.

In ceea ce priveste simtul umorului, este benefic sa-l avem permanent „la purtator”. Este util si eficient „sa reformulam” situatii traite si percepute ca traumatizante intr-un mod in care sa descoperim si sa punem accent pe aspectele placute, insolite.
Omul trebuie „sa-si aplice personal” umorul, pentru ca un simt sanatos al umorului nu presupune a rade de altul, sarcasm sau ironie.

Multe lucruri sunt bune, dar nu toate ne sunt de folos!
Ne dorim diverse si nenumarate, dar avem oare Nevoie de ele? Avem nevoie cu adevarat de acceptarea altora, de masina aceea, de pantofii aceia, de statutul acela?!
Daca suntem frustrati ca vecina are un post mai bun, ca prietena are un sot mai atragator sau ca seful tipa la noi, ar fi de folos sa devenim constienti ca toate acestea isi au sursa in comparatii – care sunt cu adevarat daunatoare – si in neiubirea de sine.

O anumita doza de frustrare ajuta la maturizare. Studiile referitoare la amanarea placerii, facute cu copii, au dus la concluzia ca cei care au rezistat satisfacerii imediate a placerii si a dorintei, adica cei cu toleranta la frustrare mai mare, au ajuns adulti echilibrati in viata, cu incredere in ei, cu rabdare. Deci, putina frustrare nu strica, ba dimpotriva ne este necesara in procesul maturizarii, al adaptarii.

Ajunsi la terapie, adultii isi dau seama ca nevoile lor reale sunt altele, ca prin acumulari materiale nu fac decat sa incerce sa-si demonstreze continuu, iluzoriu, ca sunt persoane „perfecte”. Inteleg ca nu au nevoie decat sa invete sa aiba incredere in sine, sa se accepte, sa se iubeasca.

Solutia impotriva frustrarii este sa intelegem verbul „A Fiinta”. Pentru ca acest demers sa fie mai simplu, iata verbe sinonime care ne ajuta in intelegere si aplicare:

– a respira constient;
– a dansa, a canta, a citi, a picta;
– a face o baie calda;
– a palavragi cu prietenii;
– a rade, a zambi;
– a face sport de dragul miscarii, nu de dragul performantei;
– a face dragoste, a iubi;
– a invata sa avem rabdare cu sine si cu altii;
– a invata sa-ti placa de tine, a invata sa (te) apreciezi;
– a fii fericit;
– a manca ceva ce va face placere;
– a asculta muzica;
– a fii fericit fara motive;
– a oferi neconditionat…si lista poate continua.

Nu uitati, viata e prea frumoasa si scurta pentru a lasa frustrarile si barierele sa va ingradeasca mintea si gandurile…;)